Compunerea pentru ora de franceza a clasei a 8-a se face ...de mantuiala...ca de obicei...dar nu! Ce este aceasta capodopera de mai mult de 15 cuvinte? O predica luata de pe net cu o singura idee originala si aia de cacao. :). mbuuun...cacao...dar sa lasam ciocolata si sa trecem la ideea originala care a cauzat miscarea incontrolabila a rotitelor bine unse din creierasul meu.
"Este imposibil sa ne imaginam viata fara prietenii care [...] ofera un sens vietii noastre."
Spre fericirea mea, am prieteni...spre fericirea mea, nu o suta din aceste mici fiinte lingusitoare...spre fericirea mea...ei stiu cine sunt si eu stiu cine sunt ei. Dar....chiar un scop in viata mea de zi cu zi...n-au ajuns sa fie. Ei ma ajuta, rad cu mine, fac porcarii cu mine, mananca junk-food cu mine....sunt prietenii mei acum. Maine poate...nu mai sunt. Poimaine...am alti prieteni....iar scopul meu in viata se schimba constant in functie de cei ce sunt si cei ce vor fi.
Cum ar fi sa ma trezesc dimineata si sa zic:
"Azi, Maria nu vine la scoala. Scopul meu in viata nu e langa mine. Ce rost mai are sa ma dau jos din pat si sa merg la scoala daca scopul meu in viata nu vine...si ce rost are sa invat matematica daca scopul meu in viata este Maria? Voi trai sa o servesc si sa-i tin companie, sa-i suflu mucii de cate ori a parasit-o prietenul imaginar si sa incasez pumni pentru ea. Ah ce frumos straluceste soarele in dimineata asta!"
Zau, copii...cand e exagerat...e exagerat. Doar n-o sa te legi cu lanturi de prietenii tai sa nu fuga in tari straine si sa te lase fara motiv de a trai.
"...ofera un sens vietii noastre."
Inchei cu un mesaj disperat la adresa populatiei cae inca mai poate fi salvata :
Va rog, din tot sufletul meu, sa nu mai traiti cu Alice in Wonderland. :).
