Trezirea.

  Am cautat un timp indelungat calea de acces spre alta lume, o lume fara tipete si trafic, fara neon; o lume cu un foc care sa nu arda, in liniste si calm. Am cautat calea de acces spre o lume in care totul curgea usor ca mierea, ca sa pot privi si intelege, in care secunda incetineste.

   Am sarit pe poarta atunci cand am gasit-o. Ce albastru e oceanul. Ce frumos nu arde soarele. Ce lin curge totul.

   Imi simteam aripile cerand sa simta oxigenul asa ca am iesit pe poarta inapoi in lumea de care sunt legata. Asta pana cand se va rupe sfoara.

   Ce frumos e calmul, dar atat de sufocant. Secundarul zvacneste si ii trebuie baterii. Nu am baterii.

   "-Visatorule, trezeste-te !
    -Dar uite ce albastru e oceanul ! "   

    Pana la ziua cand vom vedea albastrul oceanului, sa ne multumim cu cel al cerului caci apoi ni se va face dor de el.

Comparatii acidulate si pantofi noi.

 

    Sunt ca o sticla de sampanie. Gandurile-mi sunt acidul. Astept sa vad cand sare dopul, cat se sus sare si ce sparge in cale.

    Amintirile dureroase sunt ca niste pantofi noi. Iti provoaca rani, dar tu te incapatanezi, strangi din dinti si ii porti spunand ca sunt frumosi si vrei sa se mai lase ca sa poti sa-i porti fara sa te opresti pe strada de durere. Sunt frumosi...dar durerosi.

    Tocurile amintirilor dureroase sunt purtate de don'soara Time.

    Don'soara Time si-a facut treaba bine.

    Acum tot ce a mai ramas e o pereche de pantofi rosii, frumosi, numai buni de purtat la urmatoarea iesire in oras cu prietena ta cea mia buna. Te uiti la ei, zambesti si esti mandra ca i-ai cumparat.


Photo by: http://nvdhoek.deviantart.com/