Presiune.

   Defineste...normal....
   Vag.
   Sters.
   Neremarcabil.
   Cuvant suprafolosit.
   Uniform.
   Innabuseala.
   Opresiv.
   Nimic.
   Normal.

  

Vreau sa uit

   

   Imi iau un rucsac in care pun haine de schimb si o sticla de apa. Plec gandindu-ma la ceea ce ar trebui sa ma gandesc...de toate. As vrea sa uit de ele...Vreau sa uit....O sa uit..
       Imi dau bocancii si sosetele albe jos din picioarele obosite de drumul pana la plaja si incep sa merg.
       Imi afund pasul in nisipul marunt la fiecare miscare.
       Inchid ochii. Aud marea. Simt briza. Merg.
       Soarele nu straluceste. E acoperit de cativa nori. Marea insa este linistita.
       Merg in continuare. Pasii mi se afunda in nisip la fiecare miscare. Uit.
       Briza imi sopteste in continuare. Ochii sunt inchisi: vad.
       Soarele straluceste. Marea este insa linistita.
       Bocancii din mana mea sunt grei. Ii scap dar merg mai departe.
       Am uitat.

Photo by: http://purple-rx.deviantart.com/

Unde ti-e locul?

   M-am intrebat de multe ori dupa ce faceam cate o porcarie sau poate ... doar in cadrul unei contemplari intense a cerului noptii...unde mi-ar fi locul. Ma gandeam: "Unde merit sa merg dupa anii astia pe care i-am trait? In Infern sau in Rai?"
    Prea devreme? Prea ciudat sa ma fi intrebat? Nup. Era pur si simplu o intrebare. Imi gaseam desigur argumente pentru Rai. Si apoi...cine ar vrea in partea cealalta?
    Tot cantarind fiecare fapta pe care am savarsit-o pana acum am ajuns la concluzia ca....Da, e prea devreme sa ma intreb si prea ciudat.... Locul meu e pe Pamant. Ei bine, cel putin cu picioarele :"> ..mintea zboara pe deasupra norilor calare pe un unicorn.


Photo by: http://bitchinblack.deviantart.com

Summer

   A venit vara ...hai sa ne simtim bine...numai de n-ar ploua sa ne strice ziua.....uaaa... xD.
   Ar fi frumos din partea mea sa urez tuturor cititorilor mei o vara frumoasa ...dar cum n-am decat vreo trei...le zic pe nume: "Sec cu !" ; "Maria" si, desigur, smechera de "Silvie". ;;)
   Am trecut si de anu' asta dificil din mai multe puncte de vedere >_> si ma asteapta o vara fara griji, Slava Cerului!.
   O sa inalt alte ode Cerului daca inchide robinetul ca imi strica planurile. Dulapul meu n-a fost niciodata mai ordonat decat acum si am sters si praful de pe catei de plictiseala. Deci, Te rog Doamne, da sa ploua cu masura, ca ce-i prea mult, strica.
   Imi bag picioarele in el de net. Daca nu mai postez nimic pe blog timp de o luna, puteti sa dati PC-ul disparut..... dar eu zic ca au fost aia de la Net de vina....L-au rapus iar eu recunosc, am fost arma crimei.
   Nu fac juraminte ca ma rod la corason, dar cel putin o data pe saptamana mai postez cate un cacat pe blog...asa, de nervi macar.

                                                  Si-alta data, o so facem si mai lata -_-,
                                                                Semneaza tipa care nu crede in farfurii zburatoare :).


Poza idioata facuta de mana mea stanga ^:)^

Acaju

   A clipit si s-a regasit la baza unei cascade. Apa tipa in cadere si stralucea in lumina argintie a astrului misterios al cerului de noapte. Parul acaju ii era ud iar ea privea in sus cu ochii ei de un auriu lichid, iar picaturi de apa imbibate in machiajul ei negru se scurgeau pe obraji.
   A inceput sa danseze pe apa si era mai gratioasa decat o balerina. Pesti cu solzi roscati si cozi fluide inotau sub picioarele ei desculte. Rochia ei neagra i le decoperea la fiecare pirueta. Ce culoare palida are pielea ei! Luna o invidiaza caci straluceste mai puternic decat ea...caci culoarea salbatica a parului ei nu se compara cu stralucirea amortita a Printesei de Gheata ce domneste pe cerul noptii.
   Luna, in aglomeratia de ganduri ce-i trec prin minte nu aude sunetul incarcat de sentiment uman al viorii acompaniat de delicatetea pianului. De acolo, de sus, ea nu face decat sa priveasca si in infumurarea ei nu va vedea niciodata unde dispare culoarea pe timpul noptii, ca sa poata imprumuta din ea.
   In intuneric, in cantecul amortit al noptii, culoarea dispare in sufletele indragostitilor.

Photo By: http://graicekorman.deviantart.com

Trezirea.

  Am cautat un timp indelungat calea de acces spre alta lume, o lume fara tipete si trafic, fara neon; o lume cu un foc care sa nu arda, in liniste si calm. Am cautat calea de acces spre o lume in care totul curgea usor ca mierea, ca sa pot privi si intelege, in care secunda incetineste.

   Am sarit pe poarta atunci cand am gasit-o. Ce albastru e oceanul. Ce frumos nu arde soarele. Ce lin curge totul.

   Imi simteam aripile cerand sa simta oxigenul asa ca am iesit pe poarta inapoi in lumea de care sunt legata. Asta pana cand se va rupe sfoara.

   Ce frumos e calmul, dar atat de sufocant. Secundarul zvacneste si ii trebuie baterii. Nu am baterii.

   "-Visatorule, trezeste-te !
    -Dar uite ce albastru e oceanul ! "   

    Pana la ziua cand vom vedea albastrul oceanului, sa ne multumim cu cel al cerului caci apoi ni se va face dor de el.

Comparatii acidulate si pantofi noi.

 

    Sunt ca o sticla de sampanie. Gandurile-mi sunt acidul. Astept sa vad cand sare dopul, cat se sus sare si ce sparge in cale.

    Amintirile dureroase sunt ca niste pantofi noi. Iti provoaca rani, dar tu te incapatanezi, strangi din dinti si ii porti spunand ca sunt frumosi si vrei sa se mai lase ca sa poti sa-i porti fara sa te opresti pe strada de durere. Sunt frumosi...dar durerosi.

    Tocurile amintirilor dureroase sunt purtate de don'soara Time.

    Don'soara Time si-a facut treaba bine.

    Acum tot ce a mai ramas e o pereche de pantofi rosii, frumosi, numai buni de purtat la urmatoarea iesire in oras cu prietena ta cea mia buna. Te uiti la ei, zambesti si esti mandra ca i-ai cumparat.


Photo by: http://nvdhoek.deviantart.com/

Despartiri

   Cand el nu a mai fost, ea a crezut ca inima i se va opri...dar nu s-a oprit. Ea ar fi vrut sa se fi oprit, sa se fi sfarsit lumea...dar nu s-a sfarsit. Ea ar fi vrut ca intreaga lume sa planga cu ea, sa il blesteme pentru ea...dar n-a fost asa.

    Ia o sticla de whisky si un pachet de tigari. Imbata-ti amarul si fumeaza-l. Mai mult nu primesti. Plange-l apoi ca l-ai ars pe rug si da-i drumul
   

     Ia o carte din biblioteca: Vampirul Armand. Ha! Si credea ca ea se simte singura. Ce naiva ingamfata!
 
     Suntem slabi, suntem praf si ne vindem lacrimile prea usor.

Photo by: http://metaledz.deviantart.com/

Durere transparenta.

     Lacrima poarta in ea durere. Si totusi...culoarea ei nu e potrivita. E transparenta. Cum sa ii observe el durerea daca vede prin ea?

     Daca lacrima ar fi stacojie? Atunci el ar remarca suferinta pe care o poarta? Ar remarca cum cu fiecare picatura rosiatica se scurge viata din inima ei si ea se usuca?

     Nu...Probabil ar chema ambulanta.

     Ce ciudat plange cu lacrimi stacojii?

Photo by: http://layalikhan.deviantart.com/

Cum sa ucizi amintiri

   Am angajat un asasin sa-mi ucida amintirea. Ea l-a privit doar pe asasin cum isi incarca pistolul. El apasa pe tragaci si nimereste inima. Ea se prabuseste ranita pe podea. Se zvarcoleste si se apuca de tot ce-i iese in cale...doare. Se chinuie si persista dar, usor, va seca.    

   

    Asasinul era Timpul. Mi-am platit bine asasinul si a facut o treaba buna.


Photo by: http://oloferla.deviantart.com/

00:54

     Stau intinsa in pat, pe intuneric si rod la o scobitoare. Televizorul palavrageste cu volumul la maxim. Eu nu-l aud.

     Aprind lumina si-mi prind bretonul cu o clama. Ma uit in oglinda. Jalnic. Deshid albumul de fotografii. Jalnic. Scot poza cu mine si cu el si vreu sa o ard. Mana imi tremura. Sting chibritul. Iau bricheta si ard poza. Arde-o si uit-o.       

     Adio!

Photo by: http://pufuleticuinghetata.deviantart.com/

Mesaj

                                                             

   Ea statea in curte, in calea lui Apollo. Mierlele cantau dulce pentru inima ei amara. Parul ei acaju, scurt se zbatea in atingerea delicata a vantului. Fuma o scobitoare caci voia sa se lase de fumat. Ochii ei verzi erau inegriti cu dermatogarf. Asculta vantul. Din buzunarul jeans-ilor scoate telefonul mobil. "Inbox" . "Imi pare rau" scria, "Am intalnit pe cineva...". Restul e cancan. Nu-i trebuia mai mult. Lacrimi negre au inceput sa alunece usor pe obrazul ei. Isi arunca palmele peste lacrimi si le sterge repede. Credea ca n-am vazut. I-au ramas dare de cerneala neagra pe obraz si i s-au udat cateva suvite din parul ei acaju. Trist. Se ridica, impinge furioasa scaunul pe care a stat cu piciorul stang si tranteste usa de la intrare. Iese imediat cu pachetul de tigari in mana. Se intinde in iarba si asculta iarasi mierlele. Fumul de tigara se ridica usor spre coroanele copacilor si ea gandeste cu voce tare : "Trebuie sa ma las de fumat."

    Sec.

Photo By: http://aprilskyx.deviantart.com/

Maine, ea se stinge.

     Ea sta pe pervazul ferestrei si isi fuma tigara. Se gandea la el, il contempla. Atunci cand o privea cu ochii lui albastri si reci ca safirul pretios, obrajii ei se inroseau si incerca sa-si stapaneasca inima ce i-a luat-o la fuga si fiecare bataie o durea. Daca o mai privea asa mult timp, inima i-ar fi obosit si-ar fi murit...sau nu. Atingerea lui o facea sa se cutremure. El nu ii atingea pielea ci sufletul. Ea ingheta de emotie cu mana in  parul lui negru abanos. El, inca privind-o isi lasa degetele sa alunece in parul ei castaniu neimblanzit, des si stralucitor. El se apropie de ea si inchide ochii. O saruta. Sarutul lui o arde si ea se topeste. Ea isi inchide ochii si el ii sprijina chipul in maini. Timpul sta in loc.

   

      Cu un gest rapid, isi stinge tigara, clipeste de cateva ori si ceasul incepe din nou sa ticaie. Se ridica, apuca rapid telefonul si tasteaza : "Te iubesc!". Nu primeste raspuns. Nu va mai primi niciodata raspuns si ea stie asta. Arunca telefonul care se sparge in perete si se prabuseste in genunchii goi pe podeaua apartamentului. O podideste plansul si nu se poate abtine sa nu strige de durere: "De ce????".

      Maine e inmormantarea.

De ce scriu eu pe blog?

    Blogul e un jurnal infidel. O pagina din hartie virtuala pe care pot sa scriu tot ce am contemplat legat de nemurirea sufletului, cate stele sunt pe cer sau cum se stinge Soarele.

    La ce e bun jurnalul daca numai tu l-ai citit? La ce e bun jurnalul daca e ascuns sub pat, sa nu-l vada nimeni? Practic, el nu exista decat pentru tine. Pentru cine il lasi marturie? De unde stii ca pe respectiv il va interesa istoria ta mizerabila asternuta cu amaraciune pe hartie. De unde stii ca va putea simti mirosul puternic de tutun imprimat in hartie? De ce s-ar intreba cum te simteai cand ai fumat tigara aia?

    Eu nu gasesc rostul jurnalelor intime. Le prefer pe cele infidele, blogurile.

Prietenu', scopu' meu in viata

   Compunerea pentru ora de franceza a clasei a 8-a se face ...de mantuiala...ca de obicei...dar nu! Ce este aceasta capodopera de mai mult de 15 cuvinte? O predica luata de pe net cu o singura idee originala si aia de cacao. :). mbuuun...cacao...dar sa lasam ciocolata si sa trecem la ideea originala care a cauzat miscarea incontrolabila a rotitelor bine unse din creierasul meu.
   "Este imposibil sa ne imaginam viata fara prietenii care [...] ofera un sens vietii noastre."
  
    Spre fericirea mea, am prieteni...spre fericirea mea, nu o suta din aceste mici fiinte lingusitoare...spre fericirea mea...ei stiu cine sunt si eu stiu cine sunt ei. Dar....chiar un scop in viata mea de zi cu zi...n-au ajuns sa fie. Ei ma ajuta, rad cu mine, fac porcarii cu mine, mananca junk-food cu mine....sunt prietenii mei acum. Maine poate...nu mai sunt. Poimaine...am alti prieteni....iar scopul meu in viata se schimba constant in functie de cei ce sunt si cei ce vor fi.
     Cum ar fi sa ma trezesc dimineata si sa zic:
       "Azi, Maria nu vine la scoala. Scopul meu in viata nu e langa mine. Ce rost mai are sa ma dau jos din pat si sa merg la scoala daca scopul meu in viata nu vine...si ce rost are sa invat matematica daca scopul meu in viata este Maria? Voi trai sa o servesc si sa-i tin companie, sa-i suflu mucii de cate ori a parasit-o prietenul imaginar si sa incasez pumni pentru ea. Ah ce frumos straluceste soarele in dimineata asta!"
     Zau, copii...cand e exagerat...e exagerat. Doar n-o sa te legi cu lanturi de prietenii tai sa nu fuga in tari straine si sa te lase fara motiv de a trai. 
     "...ofera un sens vietii noastre."    

       Inchei cu un mesaj disperat la adresa populatiei cae inca mai poate fi salvata :
             Va rog, din tot sufletul meu, sa nu mai traiti cu Alice in Wonderland. :).