Despartiri

   Cand el nu a mai fost, ea a crezut ca inima i se va opri...dar nu s-a oprit. Ea ar fi vrut sa se fi oprit, sa se fi sfarsit lumea...dar nu s-a sfarsit. Ea ar fi vrut ca intreaga lume sa planga cu ea, sa il blesteme pentru ea...dar n-a fost asa.

    Ia o sticla de whisky si un pachet de tigari. Imbata-ti amarul si fumeaza-l. Mai mult nu primesti. Plange-l apoi ca l-ai ars pe rug si da-i drumul
   

     Ia o carte din biblioteca: Vampirul Armand. Ha! Si credea ca ea se simte singura. Ce naiva ingamfata!
 
     Suntem slabi, suntem praf si ne vindem lacrimile prea usor.

Photo by: http://metaledz.deviantart.com/

Durere transparenta.

     Lacrima poarta in ea durere. Si totusi...culoarea ei nu e potrivita. E transparenta. Cum sa ii observe el durerea daca vede prin ea?

     Daca lacrima ar fi stacojie? Atunci el ar remarca suferinta pe care o poarta? Ar remarca cum cu fiecare picatura rosiatica se scurge viata din inima ei si ea se usuca?

     Nu...Probabil ar chema ambulanta.

     Ce ciudat plange cu lacrimi stacojii?

Photo by: http://layalikhan.deviantart.com/

Cum sa ucizi amintiri

   Am angajat un asasin sa-mi ucida amintirea. Ea l-a privit doar pe asasin cum isi incarca pistolul. El apasa pe tragaci si nimereste inima. Ea se prabuseste ranita pe podea. Se zvarcoleste si se apuca de tot ce-i iese in cale...doare. Se chinuie si persista dar, usor, va seca.    

   

    Asasinul era Timpul. Mi-am platit bine asasinul si a facut o treaba buna.


Photo by: http://oloferla.deviantart.com/

00:54

     Stau intinsa in pat, pe intuneric si rod la o scobitoare. Televizorul palavrageste cu volumul la maxim. Eu nu-l aud.

     Aprind lumina si-mi prind bretonul cu o clama. Ma uit in oglinda. Jalnic. Deshid albumul de fotografii. Jalnic. Scot poza cu mine si cu el si vreu sa o ard. Mana imi tremura. Sting chibritul. Iau bricheta si ard poza. Arde-o si uit-o.       

     Adio!

Photo by: http://pufuleticuinghetata.deviantart.com/

Mesaj

                                                             

   Ea statea in curte, in calea lui Apollo. Mierlele cantau dulce pentru inima ei amara. Parul ei acaju, scurt se zbatea in atingerea delicata a vantului. Fuma o scobitoare caci voia sa se lase de fumat. Ochii ei verzi erau inegriti cu dermatogarf. Asculta vantul. Din buzunarul jeans-ilor scoate telefonul mobil. "Inbox" . "Imi pare rau" scria, "Am intalnit pe cineva...". Restul e cancan. Nu-i trebuia mai mult. Lacrimi negre au inceput sa alunece usor pe obrazul ei. Isi arunca palmele peste lacrimi si le sterge repede. Credea ca n-am vazut. I-au ramas dare de cerneala neagra pe obraz si i s-au udat cateva suvite din parul ei acaju. Trist. Se ridica, impinge furioasa scaunul pe care a stat cu piciorul stang si tranteste usa de la intrare. Iese imediat cu pachetul de tigari in mana. Se intinde in iarba si asculta iarasi mierlele. Fumul de tigara se ridica usor spre coroanele copacilor si ea gandeste cu voce tare : "Trebuie sa ma las de fumat."

    Sec.

Photo By: http://aprilskyx.deviantart.com/

Maine, ea se stinge.

     Ea sta pe pervazul ferestrei si isi fuma tigara. Se gandea la el, il contempla. Atunci cand o privea cu ochii lui albastri si reci ca safirul pretios, obrajii ei se inroseau si incerca sa-si stapaneasca inima ce i-a luat-o la fuga si fiecare bataie o durea. Daca o mai privea asa mult timp, inima i-ar fi obosit si-ar fi murit...sau nu. Atingerea lui o facea sa se cutremure. El nu ii atingea pielea ci sufletul. Ea ingheta de emotie cu mana in  parul lui negru abanos. El, inca privind-o isi lasa degetele sa alunece in parul ei castaniu neimblanzit, des si stralucitor. El se apropie de ea si inchide ochii. O saruta. Sarutul lui o arde si ea se topeste. Ea isi inchide ochii si el ii sprijina chipul in maini. Timpul sta in loc.

   

      Cu un gest rapid, isi stinge tigara, clipeste de cateva ori si ceasul incepe din nou sa ticaie. Se ridica, apuca rapid telefonul si tasteaza : "Te iubesc!". Nu primeste raspuns. Nu va mai primi niciodata raspuns si ea stie asta. Arunca telefonul care se sparge in perete si se prabuseste in genunchii goi pe podeaua apartamentului. O podideste plansul si nu se poate abtine sa nu strige de durere: "De ce????".

      Maine e inmormantarea.

De ce scriu eu pe blog?

    Blogul e un jurnal infidel. O pagina din hartie virtuala pe care pot sa scriu tot ce am contemplat legat de nemurirea sufletului, cate stele sunt pe cer sau cum se stinge Soarele.

    La ce e bun jurnalul daca numai tu l-ai citit? La ce e bun jurnalul daca e ascuns sub pat, sa nu-l vada nimeni? Practic, el nu exista decat pentru tine. Pentru cine il lasi marturie? De unde stii ca pe respectiv il va interesa istoria ta mizerabila asternuta cu amaraciune pe hartie. De unde stii ca va putea simti mirosul puternic de tutun imprimat in hartie? De ce s-ar intreba cum te simteai cand ai fumat tigara aia?

    Eu nu gasesc rostul jurnalelor intime. Le prefer pe cele infidele, blogurile.