Trezirea.

  Am cautat un timp indelungat calea de acces spre alta lume, o lume fara tipete si trafic, fara neon; o lume cu un foc care sa nu arda, in liniste si calm. Am cautat calea de acces spre o lume in care totul curgea usor ca mierea, ca sa pot privi si intelege, in care secunda incetineste.

   Am sarit pe poarta atunci cand am gasit-o. Ce albastru e oceanul. Ce frumos nu arde soarele. Ce lin curge totul.

   Imi simteam aripile cerand sa simta oxigenul asa ca am iesit pe poarta inapoi in lumea de care sunt legata. Asta pana cand se va rupe sfoara.

   Ce frumos e calmul, dar atat de sufocant. Secundarul zvacneste si ii trebuie baterii. Nu am baterii.

   "-Visatorule, trezeste-te !
    -Dar uite ce albastru e oceanul ! "   

    Pana la ziua cand vom vedea albastrul oceanului, sa ne multumim cu cel al cerului caci apoi ni se va face dor de el.