Acaju

   A clipit si s-a regasit la baza unei cascade. Apa tipa in cadere si stralucea in lumina argintie a astrului misterios al cerului de noapte. Parul acaju ii era ud iar ea privea in sus cu ochii ei de un auriu lichid, iar picaturi de apa imbibate in machiajul ei negru se scurgeau pe obraji.
   A inceput sa danseze pe apa si era mai gratioasa decat o balerina. Pesti cu solzi roscati si cozi fluide inotau sub picioarele ei desculte. Rochia ei neagra i le decoperea la fiecare pirueta. Ce culoare palida are pielea ei! Luna o invidiaza caci straluceste mai puternic decat ea...caci culoarea salbatica a parului ei nu se compara cu stralucirea amortita a Printesei de Gheata ce domneste pe cerul noptii.
   Luna, in aglomeratia de ganduri ce-i trec prin minte nu aude sunetul incarcat de sentiment uman al viorii acompaniat de delicatetea pianului. De acolo, de sus, ea nu face decat sa priveasca si in infumurarea ei nu va vedea niciodata unde dispare culoarea pe timpul noptii, ca sa poata imprumuta din ea.
   In intuneric, in cantecul amortit al noptii, culoarea dispare in sufletele indragostitilor.

Photo By: http://graicekorman.deviantart.com